10 ani de când am zis DA!  10 ani în care am zis DA!

Acum aproape 10 ani, Victor și cu mine ne anunțam familiile că urma să ne căsătorim. Cuuum??? A urmat un val de panică și râuri de motive date de apropiații noștri îngrijorați, motive pentru care nu ar trebui să o facem!

club a

Dar dacă noi am ținut-o pe a noastră, ce să facă oamenii? Au venit la nuntă! Iar de nu au venit, ne-au urat de bine.

Victor avea 23 iar eu 25 de ani. Relația începuse cu controverse, tensiuni și priviri dezaprobatoare. El era “prea mic”, eu “prea coaptă” pentru el. El își împărțea timpul între fotbal, prieteni și facultate, iar eu revenisem în țară după 4 ani petrecuți în afară muncind, neștiind încotro s-o apuc cu viața mea. El trăia zâmbind de parcă nu avea nici o grijă pe lumea asta, iar eu, păstram mereu o doză de responsabilitate în orice situație. O posibilă relație între noi nu prea dădea la calcul, iar căsătoria, vai! Ce șanse să aibă?

Cred că mulți apropiați abia așteptau să o zbârcim ca să ne zică: “am zis eu că nu vă potriveați!”

Chiar aveau motive întemeiate să se îngrijoreze. Multe în jurul nostru ar fi putut să ne deraieze de la a fi împreună și de la oficializarea legăturii. Dar nu s-a întâmplat. Și uite cum au trecut 10 ani de atunci! Cum așa?

9.

Căutând motivele pentru care nu ne potriveam și calculând șansele de nereușită ale relației, apropiații noștri au ignorat sau nu au observat deloc mai multe ingrediente cărora eu le atribui longevitatea acestei relații.

Primul: bucuria de a fi unul cu altul!

Da, eram tineri și frumoși. Era ușor de crezut că totul e o flamă superficială bazată pe atracție fizică ce se va consuma rapid. Însă ce ne atrăgea unul la celălalt trecea dincolo de aspect: era o atracție puternică spre persoană, cu tot pachetul pe care aceasta îl aducea: prezența ei, miile de posibilități din viitor, un ceva de nedescris care ne făcea să tindem unul spre altul. Să fim împreună ne aprindea pe amânoi, ne energiza, scotea la suprafață cea mai bună variantă a noastră. La fel se întâmplă și acum.

img_5023.jpg

Al doilea motiv: riscul!

Amândoi suntem persoane care își asumă riscuri. Posibilitatea de a da-o în bară cu relația noastră exista și există dar gândul la ea nici nu ne atinge(a), pentru că bucuria de a ne fi găsit și de a fi unul cu altul a cântărit mereu mai mult ca orice altceva. Am riscat și-am câștigat!

Al treilea motiv: suntem amândoi deprinși cu efortul!

O relație cu partenerul de viață este cel mai de finețe și mai dificil lucru din punctul meu de vedere. Presupune efort constant. Ajustare.

Calitatea relației este o oglindă zilnică care te reflectă pe tine, pe celălalt, pe voi împreună.

813A7194

Al patrulea motiv: deschiderea spre schimbare!

O relație presupune mereu schimbare. Interacțiunea intimă cu o persoană nu poate să nu te transforme. Este important să fii dechis pentru asta, păstrându-ți totodată identitatea.

Iar lucrul minunat care ni s-a întâmplat nouă având această deschidere de a ne transforma, este că am devenit niște variante mult mai bune ale persoanelor noastre față de atunci când am pornit pe acest drum. Asta nu pentru că am fi fost de fel răi, ci pentru că am evoluat, ne-am descoperit, ne-am inventat unul pe altul și unul prin altul. Din copii petrecăreți, am devenit adulți responsabili (dar tot petrecăreți, când ne oferim răgazul!). Din indivizi am devenit o familie. Am devenit părinți. Nași. Cei mai buni prieteni. Am devenit mai “noi”, de fapt.

Al cincilea: ce credem și simțim despre celălalt!

În cele mai groaznice sau în cele mai grozave ipostaze, există un fir care parcurge fiecare moment al relației noastre: încrederea și admirația pentru celălalt. Atunci când crezi că partenerul tău este un om bun, cu intenții nobile, pe care îl admiri și care e în stare de orice grozăvie, atunci, îl vei trata într-un anumit fel. Iar în rarele momente când se comportă ca o dihanie posedată (vorbesc și de mine aici!) te ajută să ai o perspectivă, să relativizezi, să ai răbdare.

img_0669.jpg

Cum e cu obstacolele, cu greutățile? Cum de nu am cedat?

Obstacolele și greutățile există constant. Însă, ca mereu, noi o ținem pe a noastră. Au existat momente de îndepărtare, când ne-am înstrăinat unul de altul și nu știam ce va mai fi cu relația noastră. Însă amândoi am menținut speranța că lucrurile se vor rezolva. Uneori, chiar când tu faci tot posibilul să fie bine, lucrurile tot nu sunt prea grozave. Iar atunci trebuie să ai răbdare și încredere că este o perioadă, că mai există răni de vindecat, lecții de învățat, iar apoi totul va reveni la normal.

Bun, bun, dar nu te plictisești? 

Exclus! Iar uneori mai că chiar aș vrea asta!

Hotărârea pe care am luat-o, de a începe relația, de a ne uni viețile ne-a dus într-un vârtej de consecințe minunate care ne mențin ocupați: viață familială, prieteni, cariere. Și luați individual din nou nu avem stare, avem pasiuni multiple care ne animă și o mare bucurie de a le trăi, de a le împărți unul cu altul.

img_1572.jpg

Care e fundația relației? Sentimentul de a fi acasă!

La începuturi, pe parcursul acestor ani sau acum, când rămâne(a)m doar noi, avem acel sentiment că am ajuns acasă când suntem unul lângă altul. Ne conectăm unul cu celălalt, dar și fiecare cu el însuși. Când suntem împreună, ne tragem sufletul și redevenim esențele noastre. Oboseala, problemele, greutățile se dizolvă ușor pe fundal și suntem cuprinși de bucuria de a fi împreună. E ca un curent intens între noi doi prin care se transmit stări, gânduri, emoții, dorințe, planuri. Acest curent ne absoarbe și uităm adesea de ce e în jurul nostru sau cum se scurge timpul.

Aceasta este esența lucrurilor pe care am construit viața noastră împreună. Dar nu trăim doar acolo! Momentele acelea sunt scurte ca durată, deși constante. Mare parte a timpului nostru avem fiecare multe pe cap.

Cu trecerea timpului, lucrurile au avansat și de la acei copii zăpăciți care își petreceau prea mult timp în club A, am devenit un cuplu solid cu niște vieți pline.

Însă ne întoarcem constant la acel loc al nostru de unde ne-am luat și ne luăm energia pentru viața pe care am construit-o și pe care o trăim.

img_3228.jpg

Ce planuri de viitor avem?

Să continuăm așa, să ne bucurăm unul de altul. Și să muncim. Și să evoluăm. Relația asta are sens doar cât timp sunt satisfăcute aceste condiții.

Din bucuria și din energia dintre noi am construit și am atins atâtea vieți în jurul nostru în acești ani de relație. Zic că eu un semn evident că suntem pe drumul bun, cel cuvenit nouă.

img_3099.jpg

La mulți ani, dragul meu partener!

La mulți ani, nouă!

Îți mulțumesc pentru această aventură extraordinară în care viața și eu însămi au atins niște vârfuri pe care nici nu le credeam posibile!

IMG_1986

 

Advertisements

2 thoughts on “10 ani de când am zis DA!  10 ani în care am zis DA!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s