În țara trândăvelii și a non-valorilor ridicate la rang de cinste, Simona, victoria ta muncită ne face să ne simțim prost!

 

Ca mulți alții, o urmăresc de ceva vreme. Am urmărit evenimentele recente: meciurile, revenirea acasă, aducerea cupei pe arenă, declarațiile ei.

De la finală și până la momentul scrierii acestui articol am tot încercat să mă concentrez pe bucurie, pe extaz, pe satisfacție. A ei, a altora și a mea. Dar nu mi-a reușit. Nu am simțit-o. Nici la ea nu am văzut-o. Sau nu a fost așa pură și la cote maxime cum m-aș fi așteptat. Și cum Simona cu prisosință ar fi meritat.

De ce oare?

Am găsit două motive.

Primul: prăpastia dintre noi și Simona.

Noi ne ducem viețile în țara lui “nu se poate” , “merge și așa“,  “cutare e de vină“, iar ea în cea a lui “dacă vrei și nu renunți vei reuși“, a cizelării continue și a propriei puteri;

Noi amețiți cel mai adesea, naufragiați în propriile vieți, iar ea căpitan cu destinația stabilită de la 5 ani,  de care s-a apropiat cu fiecare futună;

Noi, bâjbâind în fața propriilor abilități, ea maestră a minții și corpului propriu;

Noi, acoperindu-ne cu scuze pentru care NU putem, NU îndrăznim , NU reușim iar ea sfidând șansa cu: DE CE SĂ NU pot, îndrăznesc, reușesc;

Noi, abandonând la primul obstacol, ea perseverând pentru mai bine de 20 de ani pe același drum.

Câtă vreme nu ne intersectăm, ea fiind acolo, pe ecran, pe teren sau undeva nevăzută antrenându-se și noi ducându-ne viețile așa cum putem, este în regulă. Depărtarea asta ne convine.

Însă când ea vine între noi, purtând cupa victoriei, diferențele dintre aceste două lumi ne stau în gât.

Pentru că undeva în adâncul nostru știm prea bine că diferența dintre țara în care trăiește Simona și cea în care trăim noi, este dată de atitudinea ei,  îndrăzneala ei de a visa, perseverența cu care și-a urmat visul.

Tot în această Românie trăiește și ea! A non-valorilor ridicate la rang de cinste, a trândăvelii ridicate la rand de virtute și a pilelor ridicate la rang de atu al reușitei în viață. În timp ce ea a reușit muncind asiduu, de una singură în mare parte!

Uite-așa ajungem la motivul al doilea:

Simona, ne faci să ne simțim prost!

Tu ne arăți că forța interioară depășește orice obstacol. Că munca asiduă aduce succesul. Că ce e înăuntru atârnă mai mult ca ce e în afară. Că nu contează sărăcia materială, ci bogăția credinței în tine, că soarta îți este în propriile mâini, că dacă ai un scop pentru care muncești 20 de ani vei culege roadele, că dacă muncești, dacă perseverezi, vei fi apreciat, remunerat, aplaudat!

Nu ne mai lași loc să ne lamentăm, să dăm vina pe alții, pe țară, să căutăm scuze în afara noastră pentru care noi suntem așa departe de a fi grozavi.

Iar atunci când ai atins succesul, drumul pe care ai ajuns ajuns acolo te-a transformat în acest om așa grozav, că medaliile sau cheile orașelor pălesc pe lângă modestia omului și bucuria din ochii tăi!

Și apoi vii și spui că “succesul e a al tuturor”. Tu o spui pentru că ești un om decent, însă noi știm că succesul e doar al tău!

Ți-ai îndeplinit visul în pofida acestei țări, nu cu ajutorul ei! Singurul sprijin pe care ți l-am acordat a fost cel emoțional. Și nici pe acela convinși. S-au tot găsit diverse voci care odată ajunsă sus, la prima stângăcie susțineau ba că nu ai stofă, ba că e un noroc trecător că ai ajuns până acolo!

Știm că nu suntem părtași la succesul tău. Ba chiar ne simțim un pic cu musca pe căciulă, că nu te-am sprijinit suficient.

Și nu știu dacă suntem pregătiți să ne asumăm lecțiile pe care le aduce victoria ta.

Sper că da. Sper că ne vom folosi de acest moment, de lecțiile aduse de el,  ca să ne construim o viziune nouă despre ce înseamnă succesul și cum se atinge el.

Sper să ne asumăm propria soartă pentru a clădi o țară care își sprijină și apreciază valorile! Să tranformăm țara noastră în țara Simonei. Una în care oamenii ating excelența, performanța și își îndeplinesc visele nu în ciuda neajunsurilor cu care se luptă, ci cu sprijinul oamenilor din jurul lor!

Până una alta, pentru tenisul de mare clasă, dar mai ales pentru lecțiile de viață, pentru decență, simplitate și modestie îți mulțumim, Simona!

Când ne facem mari, visăm să fim ca tine!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s