10 motive pentru care copiii sunt cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla (nu trebuie să fie ai tăi)

Uneori vreau o pauză de la stres, griji, viteza cu care jonglez aspecte diverse ale vieții mele, presiuni ce-mi apasă pe umeri și responsabilități. Vreau să uit, să fug. Să mă deconectez pentru… a mă conecta la altceva. Un altceva mai liniștit, mai profund, care să dea sens întregii agitații. Vorba melodiei aceleia mai puțin cunoscute cântate de Freddy Mercury și Michael Jackson – “There’s got to be more to life than this”!

Pentru asta uneori citesc, alteori stau pe facebook, alteori urmăresc filme sau răsfoiesc reviste.

Însă pot zice cu mâna pe inimă – nimic nu se compară cu a fi în preajma copiilor. Doar să aud gălăgia pe care o emană un grup de copii sau să am contact vizual cu un puști poznaș și sunt ca nouă. Cum așa?

Care e “farmecul” pe care îl au asupra mea acești mici indivizi?

Câteva din motivele pentru care-mi sunt așa dragi:

  • Bucuria lor!

Copiii sunt bucuroși fără un motiv anume, doar “de-aia”!Le sclipesc ochii, vorbesc tare și își mișcă corpul în fel și chip debordând de energie! Iar lucrul ăsta este așa revigorant! Și îl primim gratis, doar ciulind urechile când trecem pe lângă o școală sau observând pentru o secundă copiii cu care ne intersectăm zilnic. (Cei ce au proprii copii – pot beneficia de asta în aproape orice secundă!)

  • Simplitatea

Uneori adulții complică lucrurile inutil. Băiețelul meu îmi reamintește deseori că simplitatea e cheia: ca atunci când pentru a merge în parc pregătesc ghizdan cu apă, fructe, geci, șepci, jocuri etc iar el spune: “hai doar să mergem!”.

  • Puritatea

Privirea unui copil are ceva ce rar văd în ochii adulților: acea puritate, acea vulnerabilitate prin care se arată lumii fără frică.

  • Prospețimea și perseverența

Copiii sunt neatinși de fricile, temerile, convingerile limitative ale adulților și din cauza asta au o cu totul altă perspectivă asupra a ceea ce este posibil și nu renunță la ce își propun. O fetiță m-a rugat într-o zi, pe când eram în parc, să o ajut să desprindă fluturașul prins in teiul sub care juca badmington. Am încercat de câteva ori și am zis: “nu se poate” iar apoi am plecat. Când trec iar pe acolo, peste o oră, dăduse fluturașul jos! Când am întrebat-o cum, mi-a zis că a aruncat cu paleta până i-a reușit! (Eu nu luasem asta în calcul ca să nu stric paleta)

  • Încrederea și credința pe care ni le acordă.

Un copil o să creadă ce îi spui (până la proba contrarie) și o să îți acorde mai mult de prezumția de nevinovăție. Cumva similar cu zicala aceea “fii persoana ce câinele tău crede că ești”, cam așa cu cei mici. Ei ne văd mai sus decât suntem iar asta e o șansă de a ne ridica la acest nivel!

children-1879907_1920

  • Clipa de acum!

Da, cu toți plătim facturi, avem termene limită, presiuni, regrete. Din trei timpuri posibile, trecutul și viitorul își dispută cel mai adesea teritoriul asupra minților noastre, absorbindu-ne într-un vârtej al grijilor și preocupărilor ce ne deconectează de la cel mai important timp: prezentul. Însă încearcă să te gândești la facturi în prezența unui copil cu ochii aceia sclipitori care se roagă de tine să vă jucați de-a șantierul de construcții sau cursele de mașini! Iar odată prins/ă în joc, totul capătă o altă perspectivă. Facturile nu mai par așa relevante după ce ai luat parte la o luptă intergalactică între călăreți justițiari!

  • Testul suprem: ești în echilibru?

Prezența unui copil te va testa, te va solicita într-un fel cu totul diferit de cel în care fac adulții. Iar dacă ești în echilibru, vei face față testului. Dacă nu, vor apare tot felul de emoții negative, semn că mai sunt răni ce se vor vindecate și întrebări ce nu și-au găsit răspunsul în noi.

  • Amuzamentul

Să fii în preajma copiilor este pur și simplu hazliu! Ei zâmbesc, chicotesc, sunt puși pe șotii, pe glume și râd gălăgios cu gura până la urechi. Cui nu îi priește o porție de așa ceva?

  • Lipsa judecării, a categorisirilor

Cei mici nu au cutiuțele noastre de adulți pentru a separa și încadra lucruri, obiecte, oameni, fenomene. Băiețelul meu a auzit pe cineva zicând “uită-te la țiganii ăia!” și întorcând capul în direcția aia, neștiind ce înseamnă cuvântul, a zis: “nu sunt țigani, sunt copii”. Minunat, nu?

  • Conectarea cu copilul din noi

Timpul petrecut alături de copii este foarte prețios dacă te oferi cu totul. Pentru câteva momente te-ai deconectat de la lume, de la gândurile care curg lanț și te-ai conectat la altceva. La copilul din fața ta. La prezent. La a fi, nu la a face. La o lume unde totul e posibil. Iar de te dai cu totul momentului, la finalul lui vei fi mai calm/ă, mai energic/ă, mai zâmbitor/oare, mai tu pentru că îți vei fi amintit lucrurile cele mai importante din viață: bucuria, toleranța, puritatea, imaginația fără limite, încrederea, momentul de acum.

🙂

Mulțumim, dragi copii, pentru tot ce ne oferiți!

P.S.: Această pledoarie nu exclude faptul că să ai copiii tăi este infernal de greu. Doar că experiența are două tăișuri: unul care te distruge și unul care te reconstruiește într-un om mai bun. Dacă permiți asta! 🙂

 

Advertisements