Mesele noastre – o alegere cu impact asupra sănătății, comunității, mediului

Recent am pierdut-o pe bunica mea – mamaia cum îi ziceam eu. 

Am reflectat mult la ceea ce a însemnat ea pentru mine. 

Odată cu dispariția ei, am conștientizat încă o dată ce bogăție a adus această femeie în viața mea prin prisma faptului că a trăit simplu și frumos, la țară. 

Mi-am dat seama cât de multe a strecurat ea în mine: cunoștințe vaste despre cum funcționează natura și mai ales respectul pentru ea, iubirea pentru animale și plante, savoarea unei mese cu gust și mireasmă, bucuria gătitului cu ingrediente proaspete cultivate sau crescute de tine, ritualul mâncatului împreună cu cei dragi deseori în aer liber și curat, după o porție bună de muncă fizică care îți istovește trupul dar îți aprinde scânteia în ochi. 

Ea mi-a arătat cum banalul fapt de a mânca te poate face parte dintr-o poveste, dintr-o comunitate. Mamaia folosea mereu prilejul gătitului și al mesei pentru a ne povesti despre cum a învățat ea să gătească, de ce se face așa, ce însemnătate au diferitele ingrediente și rostul fiecărui lucru implicat. 

Mâncarea era un prilej de a ne conecta cu trecutul, cu o poveste care ne adusese până în acel punct și cu comunitatea din care făceam parte, cu tradițiile și specificul ei.

A te hrăni devenea mai mult decât nevoia de supraviețuire. Devenea bucurie, savoare, conectare, comuniune, identitate. 

Tot de la mamaia am rămas cu o înțelepciune a suficientului. De parcă doar să trăiești bine e de ajuns. Iar mesele ei erau un bun exemplu. Fără a fi sofisticate sau excesiv de bogate, au fost mereu delicioase și hrănitoare atât pentru trup cât și pentru suflet. 

chickens-874512_1920

Ca un făcut, după liceu, am ajuns să studiez Agricultura și am considerat multă vreme că totul a fost o pierdere de vreme. Eu, cu natura mea umanistă și artistică să studiez despre eroziunea solului sau producerea de viței! Nici un pic de interes nu mi-au stârnit aceste domenii! Însă am făcut-o, pentru bursa de studiu de care familia mea avea așa mare nevoie la acel moment. 

Însă Dumnezeu e blând cu mine. Dacă tot făceam o faptă bună pentru ai mei, mi-a oferit o recompensă: printre disciplinele studiate la facultate au fost Biologia, Botanica, Fiziologia plantelor, Biochimia. Aceste materii veneau să îmi arate un aspect cu care rezonez profund și care m-a fascinat iremediabil: modul minunat în care funcționează natura! 

Cum plantele folosesc lumina solară și dioxidul de carbon și le transformă în materie organică și oxigen, bază a vieții pe Pământ. Cum natura are legile ei ce nu pot fi încălcate, sezoanele ei. Cum totul funcționează în natură complementându-se, construind. 

Împotriva legilor entropiei care spun că totul tinde spre haos – natura e ordonată și conștiincioasă. 

***

Cum se împacă înțelepciunea bătrânilor cu știința? 

Aceste lucruri s-au sedimentat peste lecțiile puse de mamaia mea în mine și m-au făcut să simt că ceva nu e în regulă la modul în care privim natura atunci când facem agricultură la scară mare. Această abordare pierde din vedere esențialul pe care mesele noastre ar trebui să îl reprezinte. Agricultura intensivă se concetrează pe supraviețuirea noastră, pe interesul economic, reducând natura la un mijloc de producție.

Însă noi ca oameni, nu ne dorim doar să supraviețuim, ci să trăim, să ne bucurăm de moment, să savurăm, să fim conectați la natură și la cei din jur. Mesele noastre obișnuiau să facă asta. O mai fac prea rar acum. 

Câți dintre noi mai știu cum miroase o tomată? Sau au gătit pe foc de lemne o mămăligă? Sau au scormonit cu mâinile după cartofi înainte de a îi găti? Cine mai știe ce obiceiuri culinare sunt când vine primăvara? Este cineva a cărui cea mai recentă masă a conținut doar ingrediente cunoscute? Și ce să mai zic despre a le ști proveniența? Când ai mâncat ultima oară cu oameni dragi, savurând fiecare înghițitură? Când ai simțit că ești conectat la o comunitate, la o poveste prin hrana pe care o consumi?

Iar atunci când în agricultură-alimentație interesul economic este cel urmărit cu tot înadinsul, ignorând modul în care natura funcționează și cum totul este interconectat (inclusiv noi la ea) urmările sunt și acestea: soluri erodate, sărăcite de nutrienți, ape poluate, ecosisteme distruse, climate afectate, sănătate și calitate a mediului în declin. 

Poate ar fi cazul să regândim natura și să ne schimbăm modul în care ne raportăm la ea. Să dăm deoparte viziunea prin care ea este un mijloc de producție și să o vedem ca pe ceea ce este: o parte din noi iar noi parte din ea. Și să acționăm în consecință.

Un mod simplu și la îndemâna oricui de a face asta este chiar ăsta: alegerea meselor noastre.

potatoes-1866415_1920

Iar aici intervine o carte pe care am citit-o recent, Dilema Omnivorului, de Michael Pollan care își propune să ajute consumatorul contemporan în fața dilemei alimentare cu care se confruntă: alegerea meselor. 

Michael Pollan subliniază paradoxul epocii moderne în care trăim: acum, când avem mai multe opțiuni alimentare ca oricând, informațiile despre hrană sunt copleșitor de multe și uneori atât de contradictorii încât cel mai adesea, consumatorul obișnuit alege din prisma comodității, necesității sau a ceea ce este îndeobște socotit ca “bun” sau “sănătos”. 

În supermarketuri, în marea de opțiuni alimentare, devine din ce în ce mai greu să alegi ce să mănânci iar în corpurile noastre își fac loc adesea alimente din ce în ce mai depărtate de ingredientele naturale și nutritive de care are nevoie corpul nostru.

Cum am ajuns aici?

În primul rând ne-am îndepărtat fizic, dar și mental, de natură, de felul în care funcționează ea și am pierdut acest adevăr simplu din vedere: suntem parte a ei. Corpurile noastre sunt făcute pentru a consuma și a prelucra alimente naturale. Depărtându-ne de natură, am ajuns să consumăm alimente ale căror ingrediente uneori nu le putem nici măcar pronunta, mese fără pic de aromă, care nu ne satură vreodată și devenim astfel tentați să consumăm în exces pentru a compensa lipsa de savoare; mese luate în grabă, pe fugă, cu mintea mereu în altă parte decât asupra actului esențial de a mânca.

În al doilea rând, Michael Pollan vine să explice cum între agricultor și consumator au intervenit treptat și tiptil companii și corporații al căror interes nu a fost nicicând bunăstarea consumatorului sau al agricultorului, ci propriul lor profit. Iar acest lucru este singurul care funcționează – profitul lor – în detrimentul tututor celorlalte aspecte implicate: alimentele nu sunt neapărat nutritive ci apetisante, plăcute, creatoare de dependențe, micii producători sunt pe cale de dispariție, țăranii la fel, comunitățile rurale se dizolvă pierzându-se astfel parte din povestea care ne-a adus aici, tradițiile au devenit o raritate, sănătatea oamenilor și calitatea mediului au de suferit. 

Oare agricultura intensivă este soluția? Este singura soluție? Există alte opțiuni? Ce putem face pentru a retrăi gustul unui aliment autentic, pentru a fi mai sănătoși, pentru a stopa declinul calității mediului înconjurător?

Un lucru simplu și la îndemâna tuturor este simpla alegere a meselor noastre.

Când alegi ce vei mânca, nu e doar o masă. 

Cartea lui Pollan argumentează, documentează și exemplifică arătând cum de la capătul alegerii tale – al consumatorului și până la cel al producătorului există un întreg ecosistem – natural sau nu – iar felul în care funcționează el are implicații compexe și profunde asupra vieților oamenilor, asupra comunităților, asupra mediului. 

Să luăm de exemplu alegerea unei fleici de vită produsă în sistemul de tip fermă industrială. Una dintre implicațiile acestei alegeri este poluarea cu materiile fecale ale vitelor. Da, în mod normal materiile fecale ale vitelor sunt folosite ca îngrășământ! Nu și al celor crescute în sistem industrial, care sunt hrănite cu porumb, lucru impropriu biologic vorbind consumului lor, lucru care le acidifiază și slăbește corpul, lucru care se combate cu antibiotice, lucru care transformă materiile lor fecale într-o problemă biologică. * (lucruri adevărate pentru SUA)

Alt exemplu: alegerea unei păsări de la un producător bio, local. Această alegere susține un mic producător, care e parte a unei comunități, care folosește resurse naturale și are un impact scăzut asupra mediului iar în plus, este o variantă mult mai sănătoasă și gustoasă. 

Iar de ești în căutare de produse exotice, imaginează-ti ce drum a străbătut produsul ăla până la tine. Asta presupune poluare. Văzusem recent cum noul apetit al occidentului pentru avocado a determinat o creștere așa de mare a produsului că…au mai fost decimate niște păduri în America de Sud pentru a susține acest trend. Vrei să fii parte din asta? 

Nu încerc să susțin extremismul aici. Doar alegerea conștientă, cu grijă pentru alții și mediu. Iar de se poate chiar pentru animale. 

Îmi doresc să reflectăm la felul în care facem lucrurile acum în agricultură și alimentație, la ce implicații decurg de aici și la puterea pe care o avem și pe care o exercităm atunci când alegem ce să consumăm.

vegetables-752153_1920

Dilema Omnivorului vine să sublinieze legătura care există între alegerea meselor noastre și sănătatea noastră, comunitățile din care facem parte și mediu. Atunci când pierdem ceea ce a strecurat existența bunicii mele în mine încă de mică – respectul pentru natură, pierdem și savoarea unei mese, apropierea de cei dragi și un pic din identitatea noastră.

Când cumpărăm de la supermarket alimente produse în stilul industrial, sub egida cantității, când consumăm alimente ale căror ingrediente nici nu le putem pronunța, mese pregătite rapid, fade, sau gustoase dar nesănătoase, când alegem calea ușoară,  a proximității sau a gurii lumii, lipsită de informații veritabile, atunci, o companie va profita de pe urma asta, sănătatea ta și a celor dragi se va degrada, o mamaie va dispărea, o comunitate se va stinge, un pic din mediul nostru se va deteriora și mai mult. 

Atunci când alegi ce mănânci, susții fie un producător local care dorește să păstreze vreo tradiție de la bunicii lui, fie un mare producător căruia nu îi pasă deloc de tine, ci doar de profitul său. 

Poți alege fie niște tomate parfumate care îți aduc aminte de copilărie crescute de o băbuță recomandată de un prieten, fie niște chestii rotunde cu gust de carton de la orice market care îți iese în cale.

Atunci când alegem ceea ce urmează să consumăm, Pollan recomandă această metodă simplă pentru ușurarea dilemei omnivorului: dacă nu știi de unde din natură a provenit, din ce parte a lumii, dacă nu poți nici măcar pronunța darămite recunoaște ingredientele, dacă nu e savuroasă și nu te satură – nu o mânca!

Și poate ai vrea să iei în calcul și cruzimea implicată. Dacă moartea nu are cum să nu fie crudă, măcar viața animalului să fi fost demnă și…umană.

Concluzii

Dilema Omnivorului, vine să-mi confirme multe din lecțiile învățate de la mamaia: mesele cele mai delicioase sunt cele gătite cu ingrediente naturale, despre care știi de unde provin, care au savoare și te hrănesc atât fizic cât și sufletește, mai ales când sunt preparate și împărțite cu cei dragi.

Și imi doresc să nu uităm această lecție simplă sub care mamaia a trăit mereu: înțelepciunea suficientului. Suficientul acela care vine nu din cantitate, ci din savoare.

Nu alegi doar o masă, ci ce vrei să susții. Alegând ce consumi, nu alegi doar asta. Ci acționezi concret. Fă o alegere informată, conștientă care pornește cu întrebările: ce implicație are faptul că voi plăti pentru acest produs? Ce aleg? Ce susțin? Iar apoi alege înțelept! 

Este o mare putere în alegerea ta!

Advertisements

2 thoughts on “Mesele noastre – o alegere cu impact asupra sănătății, comunității, mediului

  1. Dumnezeu sa o ierte! Sa-i fie tarana usoara. In ceea ce priveste articolul: e super. Iar in ceea ce priveste alimentatia sunt de acord. Prefer sa cumpar de la un taran, atunci cand trebuie sa cumpar, chiar daca e si putin mai scump. Este mai bine sa se puna accent pe calitate si nu pe cantitate.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s